Limba germană

Limba germana (în germana Deutsche Sprache, uzual Deutsch Sunet) apartine grupului vestic al limbilor germanice. Formeaza împreuna cu neerlandeza un continuum dialectal.

Limba germana este vorbita ca limba materna de majoritatea populatiei în Germania, Austria, Elvetia, Luxemburg si Liechtenstein, în estul Belgiei, precum si în regiunea Schleswigul de Nord (Nordschleswig) din sudul Danemarcei, în regiunea autonoma Tirolul de Sud (Südtirol) din nordul Italiei, în voievodatul Opole al Poloniei si în regiunile Alsacia (Elsaß) si Lorena (Lothringen) din Franta. De asemenea, germana e vorbita ca limba materna de 45 mii de persoane în Cehia (mai ales în regiunea istorico-geografica Egerland) si de cca 110 mii de persoane în Ungaria (cu precadere în regiunea istorico-geografica Dunantul fiind folosita ca limba oficiala locala în orasul Sopron). În România, limba germana este vorbita de circa 60 mii de persoane.

În plus, limba germana este vorbita de un numar destul de mare de colonisti germani în SUA (cca 45 milioane de etnici germani dintre care 6,1 milioane utilizeaza germana ca limba materna), Canada (2,5 milioane de etnici germani dintre care 300 mii vorbitori nativi de germana), Mexic (90 mii vorbitori ca limba materna), Argentina (1,5 milioane de persoane cu descendenta germana dintre care 350 mii folosesc germana ca limba materna), Uruguay (40 mii de etnici germani, inclusiv 10 mii vorbitori de germana ca limba materna), Brazilia (cca 5 milioane de etnici germani dintre care 900 mii vorbesc germana ca limba materna), Paraguay (250 mii vorbitori ca limba materna), Chile (cca 150 mii de etnici germani dintre care 20 mii vorbitori nativi de germana), Namibia (30 mii vorbitori ca limba materna), Rusia (450 mii vorbitori ca limba materna), Kazahstan (350 mii vorbitori ca limba materna) si Australia (cca 1 milion de etnici germani dintre care 200 mii mai ramîn vorbitori nativi de germana).

Pronuntie si grafie

Lungimea (sau cantitatea) sunetelor joaca un rol important în limba germana. O vocala pronuntata lung sau scurt poate produce o diferenta între doua cuvinte care în rest sunt identice. De exemplu, Miete, cu i pronuntat lung, înseamna “chirie”, dar Mitte, cu i pronuntat scurt, înseamna “mijloc”, “centru”. Ofen, cu o lung, înseamna “cuptor”, “soba”, dar offen, cu o scurt, înseamna “deschis”. Dupa cum se observa din aceste exemple, în limba germana si substantivele comune sunt scrise cu initiala majuscula.

Pentru a distinge între vocale lungi si vocale scurte, ortografia germana foloseste consoane simple sau duble. Dupa vocale scurte se scriu, de obicei, consoane duble (tt, dt, ll, ck, mm, nn, ss, tz etc.), iar dupa vocale lungi sau diftongi se scriu consoane simple (t, d, l, m, n, s, z etc.). Pentru a se reda sunetul s dupa o vocala lunga sau dupa diftong, în scrierea germana se foloseste în multe cazuri, înca din evul mediu, si litera speciala ß, numita pe româneste „s dur” sau si „s ascutit” (scharfes S sau Eszett). Astfel: ich esse (= eu manânc) se pronunta cu e scurt, dar ich aß (= eu mâncam, am mâncat) se pronunta cu a lung.

Multa vreme pentru litera minuscula speciala ß nu a existat majuscula corespunzatoare. În loc de “s dur mare”, care nu a existat, se scria SS. Totusi, în iunie 2008 organizatiile internationale de standardizare ISO si DIN au hotarât introducerea literei majuscule “s dur” cu codul Unicode 1E9E. Motivul este normarea tehnicilor de scriere. Noua litera “s dur majuscul” înca nu este întâlnita în practica.

În germana din Elvetia si Liechtenstein litera ß nu se foloseste de loc, si în loc de ß se scrie ss.

O alta deosebire fata de româna, întâlnita în multe dialecte germane actuale, este faptul ca litera r se pronunta foarte voalat, si uneori nici nu se distinge acustic.

Vocalele a, o si u se folosesc si în varianta cu umlaut, care este o modificare a pronuntiei lor. Umlautul se noteaza în scris cu semnul diacritic numit “trema”, format din doua puncte plasate orizontal deasupra literei: ä, ö si ü, iar la majuscule: Ä, Ö si Ü.

* ä si Ä se pronunta (simplificat) ca un “e” românesc, dar foarte deschis;
* ö si Ö se pronunta (simplificat) ca “eo”, asa ca în cuvintele românesti foen si loess.
* ü si Ü se pronunta (simplificat) ca “iu”, asa ca în cuvintele românesti etui, führer si tul.

În loc de vocala cu umlaut se mai poate scrie si: ae, respectiv oe si ue (exceptie: în numele proprii), dar aceste perechi de litere se pronunta la fel ca si ä respectiv ö si ü.

Alte particularitati fonetice germane:

* äu se pronunta (simplificat) ca si “oi”.
* c se pronunta în multe cazuri ca si “t”;
* e se pronunta deseori ca un “a”;
* ei se pronunta ca si “ai”;
* eu se pronunta (simplificat) ca si “oi”.
* ge se pronunta ca “ghe”;
* gi se pronunta ca si “ghi”;
* j se pronunta ca un “i”;
* r se pronunta în multe dialecte germane foarte voalat, eventual chiar de loc
* s se pronunta în multe cazuri ca si “z”;
* sch se pronunta ca un “s”;
* sp se pronunta în multe cazuri ca si “sp”; în unele dialecte nordice se pronunta sp;
* st se pronunta în multe cazuri ca si “st”; în unele dialecte nordice se pronunta st;
* v se pronunta ca un “f”;
* w se pronunta ca un “v”; exceptie:
* în multe nume proprii germane, w-ul final nu se pronunta deloc: Beeskow; Treptow; Pankow; Bülow; Thiessow, si multe altele;
* y se pronunta ca si “ü” (vezi mai sus);
* z se pronunta ca un “t”;

Istorie

Dialectele care au trecut prin cea de a doua schimbare a vocalelor germane în Evul Mediu sunt considerate membre ale limbii germane.

Din motive de izolare geografica (munti înalti, paduri întinse) si din motive economice (rutele comerciale erau de obicei de-a lungul râurilor), limba germana a avut initial o multitudine de dialecte care s-au dezvoltat aproape independent. Din cauza ca pe teritoriul Germaniei de azi au existat multe state mici, nu a existat pentru mult timp nici o forta care sa actioneze pentru unificarea sau standardizarea germanei. Printre primele evenimente care au dus spre standardizare se numara traducerea Bibliei de catre Martin Luther (Noul Testament în 1521 si Vechiul Testament în 1534), care se bazeaza pe limba germana vorbita în popor si pe cea folosita în cancelariile habsburgice.

Germana înalta (Hochdeutsch) în sensul de germana standard s-a format în sec. XVI-XVII în baza dialectelor intermediare (Mitteldeutsch) între germana de sus si cea de jos. Lucrarile pentru mass media si în special cele scrise sunt aproape toate produse în Hochdeutsch, care este o limba universala înteleasa în toate zonele de limba germana de pe glob (cu exceptia prescolarilor în zone unde se vorbeste doar dialect – dar în era televiziunii, pâna si ei ajung sa înteleaga germana înalta, chiar înainte de a merge la scoala).

Germana înalta (Hochdeutsch) mai are însa si un alt înteles, anume totalitatea urmatoarelor limbi si dialecte: limbile germana standard, idis si luxemburgheza, dialectele din zona centrala si de sud a Germaniei, dialectele vorbite în Austria, Liechtenstein, Elvetia, Luxemburg, Tirolul de sud (Italia), Alsacia si Lorena (Franta), Belgia, Polonia, SUA, Rusia, România, Danemarca, precum si mai multe tari din America de sud si din sudul Africii.

Primul dictionar al Fratilor Grimm, ale carui 16 parti au fost publicate între 1852 si 1960, a fost si înca este cel mai complet census al cuvintelor din limba germana.

În 1880, regulile gramaticale si ortografice de la acea vreme au aparut în lexiconul Duden, numit asa dupa autorul lui, Konrad Duden. În 1901, aceasta carte a fost declarata definitia standard a limbii germane.

De atunci pâna în 1998 nu a mai avut loc o reforma majora a ortografiei. În 1998 s-a ajuns la decizia reformarii regulilor orgografice, adica la asa zisa ortografie germana “noua”, pentru care lingvistii germanisti din patru state germanofone, RFG, RDG (pâna la reunificare), Austria si Elvetia (cantoanele germanofone) s-au consfatuit timp de decenii.

Noua ortografie este obligatorie în Germania numai pentru scoli si anumite institutii de stat. (Situatia legala din Germania este ceva mai complexa din cauza structurii federale a statului, cu administratiei pe 3 nivele – federal, statal (pe landuri) si comunal. Însa, în vederea modificarii ortografiei oficiale, în Germania este suficienta o dispozitie la nivel ministerial (Erlass), nefiind nevoie si de o lege (Gesetz).)

Hotarârea din 1998 a constat dintr-un compromis: atât ortografia germana veche cât si cea noua au fost permise în paralel, pentru o perioada de tranzitie foarte lunga – pâna în anul 2005. Astfel, folosirea ortografiei vechi se marca în scoli cu rosu drept greseala, dar nu se scadeau puncte la nota.

Noul standard, obligatoriu de la 1 august 2005 în Germania, Austria si Elvetia, pune capat acestui paralelism si impune scolilor si institutiilor de stat ortografia noua. Însa numeroase personalitati, scriitori, institutii si firme se împotrivesc adoptarii noii ortografii, în general considerând-o nereusita. Landurile Bayern (Bavaria) si Nordrhein-Westfalen (Renania de Nord-Vestfalia) precum si cantonul/orasul elvetian Berna au decis sa prelungesca pe teritoriile lor paralelitatea ortografiilor cu înca un an. Marele coditian (particular) de renume mondial Frankfurter Allgemeine Zeitung (“F.A.Z.”) nu a acceptat deloc noua ortografie din 1998 si a continuat multa vreme sa aplice ortografia “veche”.

Din cauza numeroaselor reclamatii si în baza propunerilor facute de Comisia internationala pentru ortografia germana, Conferinta ministrilor culturii si învatamântului ai landurilor germane a aprobat în martie 2006 unele modificari aduse noilor reguli ortografice. Drept rezultat, noua ortografie germana revizuita (incluzând modificarile de ultim moment) a intrat în vigoare la 1 august 2006 (la începutul anului scolar 2006/2007 în Germania). Elvetia a decis de asemeni (în iunie 2006) adoptarea oficiala a ortografiei noi revizuite. Ortografia veche va fi însa tolerata în scoli, ca ortografie paralela, timp de un an în Germania, doi ani in Austria si trei ani în Elvetia.

La 22 iulie 2006 redactia dictionarelor normative Duden pentru limba germana (vezi http://www.duden.de) a publicat o noua editie, nr. 24, a îndreptarlui ortografic, cu ultimele modificari. Noua ortografie, în varianta initiala, nerevizuita, fusese inclusa în editia nr. 21, din 1996, a îndreptarului.

Ca noutate absoluta, conform noii ortografii, revizuite, pentru numeroase cuvinte (circa 2% din lexicul inclus) sunt admise mai multe variante. În atari cazuri, redactia face totusi recomandari cu privire la varianta care ar urma sa fie preferata.

Ca o contributie la “pacificarea” ortografiei, principalele agentii de stiri si medii de informare germane au decis sa aplice o scriere unitara chiar si în cazurile de ortografie multipla.

Începând cu anul scolar 2007/2008, în scolile din Germania nu se mai tolereaza ortografia veche, iar erorile ortografice facute de elevi duc la scaderea notei.

Situatie actuala

Germana este limba oficiala în Germania, Austria si Liechtenstein, una din limbile oficiale în Belgia (alaturi de neerlandeza si franceza), Elvetia (împreuna cu franceza, retoromana si italiana) si Luxemburg (împreuna cu franceza si luxemburgheza), precum si limba oficiala regionala în regiunea autonoma Tirolul de Sud din nordul Italiei (alaturi de italiana), Raionul national german Halbstadt din Rusia (alaturi de rusa) si Raionul national german Azovo din Rusia (alaturi de rusa). Pîna în 1990 a fost si una dintre limbile oficiale ale Namibiei (alaturi de afrikaans si engleza; din 1990 este limba nationala). Într-o serie de localitati din Danemarca, Polonia, Slovacia, Ungaria si România germana are statut de limba co-oficiala locala.

Totodata, germana este una dintre cele 3 limbi de lucru ale Comisiei Europene (alaturi de franceza si engleza), una dintre cele cinci limbi de lucru ale Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, una dintre cele sase limbi oficiale ale OSCE si una din cele 4 limbi oficiale ale Asociatiei Europene de Liber Schimb.

Conform estimarilor germana este vorbita ca limba materna de cca 100-120 milioane persoane (mai ales în Europa Centrala), fiind limba cu cel mai mare numar de vorbitori din Europa. Germana ramîne cea de-a treia limba straina studiata în lume (dupa engleza si franceza) cu toate ca influenta crescânda a limbii engleze a afectat în ultimul timp rolul limbii germane în plan international.

Gramatica
Limba germana în România
Inscriptiune trilingva, având si germana ca a treia limba.

La recensamântul populatiei din 2002 peste 60 de mii de locuitori ai României (0,3 % din totalul populatiei din tara) s-au declarat ca fiind de origine germana (sasi, svabi satmareni, svabi banateni si tipteri), majoritatea fiind vorbitori nativi de limba germana. Germana este a treia limba straina în România, fiind predata la toate facultatile de limbi straine din tara. În Banat si Transilvania exista si câteva licee cu predare în limba germana. La Universitatea Babes-Bolyai din Cluj-Napoca 10 din cele 21 de facultati ale universitatii ofera programe de studii si în limba germana. La Timisoara functioneaza Teatrul German de Stat (Deutsches Staatstheater Temeswar), unul dintre putinele teatre de limba germana din afara spatiului germanofon propriu-zis. În germana apar si cîteva publicatii periodice nationale sau regionale din România, printre care Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien (ADZR), Hermannstädter Zeitung si Banater Zeitung.

Dialectele limbii germane

Dialectele limbii germane sunt divizate în mod traditional în trei grupuri: germana de sus (Oberdeutsch), germana mijlocie (Mitteldeutsch) si germana de jos (Niederdeutsch). “Sus” si “jos” se refera aici la altitudinea geografica a regiunii dialectale: germana de sus se vorbeste mai ales în sudul Germaniei, Austria, Elvetia si alte regiuni mai înalte (spre Alpi si în vaile lor), în timp ce germana de jos se vorbeste în nordul Germaniei, care este o zona întinsa de ses de mica altitudine (spre Marea Nordului si Marea Baltica).

Germana de jos se divizeaza în doua grupuri dialectale: saxona inferioara si francona inferioara, vorbite în nordul Germaniei, Olanda si nordul Belgiei, precum si de colonistii germani, olandezi si flamanzi stabiliti în Africa si America. Dialectele francone inferioare ale germanei de jos stau la baza limbii neerlandeze. Unii lingvisti considera germana de jos a fi o limba distincta, nu doar un dialect.

Germana mijlocie se împarte, de asemenea, în doua grupuri dialectale: germana mijlocie occidentala (Westmitteldeutsch) si germana mijlocie orientala (Ostmitteldeutsch), fiind vorbita în centrul Germaniei (Saxonia Superioara, Luzatia, sud-estul Brandenburgului, nordul Turingiei, Hessa, Renania Superioara, Palatinatul Rinului, Saarland), precum si în Luxemburg, estul Belgiei si în regiunea franceza Lorena. Gratie pozitiei sale mediane între dialectele germanei de jos si ale celei de sus, dialectul Lausitzisch-Neumärkisch al germanei mijlocii orientale (vorbit în Berlin si în sud-estul Brandenburgului) sta la baza germanei standard (Hochdeutsch).

Germana de sus (Oberdeutsch; a nu se confunda cu germana standard sau „înalta” numita Hochdeutsch) se împarte în trei grupuri dialectale, la rândul lor subdivizate în graiuri (“Mundarten”): francon (Fränkische Mundarten), austro-bavarez (Österreichisch-Bairische Mundarten) si suebo-alemanic (Schwäbisch-Alemanische Mundarten), vorbite în sudul Germaniei, Austria, Elvetia, regiunea autonoma italiana Tirolul de Sud si în Alsacia, din Franta.

Unele dialecte contemporane ale limbii germane s-au format în secolele XVII- XIX-lea în America de Nord prin amestecul diferitor graiuri germane vorbite în Europa Centrala, printre acestea numarându-se germana din Pennsylvania, germana texana si germana hutterita.

În România, nemtii vorbesc acasa de cele mai multe ori dialectul sasesc sau cel svab.

Coduri lingvistice

* SIL code: GER
* ISO 639-1: de
* ISO 639-2(B): ger
* ISO 639-2(T): deu

Germany
———————————————–
Surse:

Wikipedia

Dictionar Roman German

Dictionar German Roman

Metropotam.ro

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s