Limba spaniolă

Limba spaniola (lengua española, español), numita uneori si limba castiliana (castellano), este o limba romanica din subgrupul iberic. Este una dintre cele sase limbi oficiale ale Organizatiei Natiunilor Unite.

Spaniola se situeaza pe locul doi ca cea mai vorbita limba în lume conform numarului vorbitorilor care o au ca limba materna, fiind precedata doar de chineza mandarina. O vorbesc ca prima si a doua limba între 450 si 500 milioane de persoane. Se plaseaza pe locul trei ca cea mai folosita limba atât materna, cât si straina, fiind întrecuta de chineza mandarina si de engleza.

Spaniola ocupa, de asemenea, locul doi în topul celor mai studiate limbi din lume, fiind învatata de cel putin de 14 milioane de studenti. Conform altor surse, acest numar depaseste 46 de milioane de studenti distribuiti în 90 de tari.

Atât spaniola, cât si alte limbi romanice, reprezinta o continuare moderna a latinei vulgare, limba care a fost vorbita împreuna cu latina culta în fostul Imperiu Roman si care a pus bazele tuturor limbilor romanice moderne. Datorita propagarii sale în America, spaniola este limba neolatina care a cunoscut cea mai larga raspândire în lume.

Origine si nume

Spaniola s-a dezvoltat din dialectul latin vorbit în zonele limitrofe dintre Cantabria, Burgos, La Rioja si Álava, provinciile de nord din actuala Spanie, devenind cel mai popular idiom al Regatului Castiliei (latina a fost o limba oficiala). De aici vine si numele original al dialectului, castellano, care face o referinta la zona geografica de unde provine limba. Celalalt nume, español, vine de la Hispaniolus din latina medievala, mai precis din forma sa corecta Spaniolus. Ramón Menéndez Pidal ofera alta explicatie etimologica. Cuvintelor clasice hispanus si hispanicus li se atasau în latina vulgara sufixul -one (cf. în spaniola: bretón, borgoñón, în franceza wallon etc.), astfel cuvântul *hispanione s-a schimbat în españón, si apoi în español. Acest cuvânt a fost apoi împrumutat de catre alte limbi romanice (cf. catalana espanyol, franceza espagnol, italiana spagnolo, occitana espanhòu, portugheza espanhol, româna spaniol).

Evenimentele istorice, socio-economice si folosirea spaniolei ca limba de schimb au permis acesteia sa devina lingua franca în Peninsula Iberica, însa aceste fapte n-au dus la disparitia altor limbi vorbite acolo. Se estimeaza ca în a doua jumatate a secolului XVI 80% din locuitorii Spaniei vorbeau spaniola.

Disputa de nume

Conform dictionarului normativ, publicat de catre Academia Regala Spaniola, si Dictionarului Panhispanic de Chestiuni, aprobat de 22 academii de limba spaniola ca normativ, numele español si castiliano sunt sinonime, ambele fiind acceptate. Asociatia Academiilor Limbii Spaniole, care întruneste toate academiile de limba spaniola din tarile hispanofone, recomanda numele español spre a fi folosit, în general, în alte limbi nationale (cf. germana Spanisch, engleza Spanish, poloneza hiszpanski, rusa ?????????).

Istorie

Istoria limbii spaniole începe cu dialectele iberice ale latinei vulgare, limba vorbita de populatia Imperiului Roman. Variantele vorbite în Spania nordica de astazi au pus bazele dezvoltarii ulterioare a limbii. Dupa caderea Imperiului Roman Occidental în secolul V, influenta latinei clasice asupra poporului a fost succesiv redusa. Latina vorbita pe vremea aceea reprezenta o mixtura a varietatilor romanice hispanice, între care era si castiliana veche. În secolul VIII, invazia musulmana în peninsula Iberica duce la formarea celor doua zone de latinitate: Al-Andalus (Andaluzia contemporana), unde se utilizau dialecte romanice cunoscute sub denumirea de „limba mozaraba”, aflata sub influenta puternica a limbilor invadatorilor: arabei si berberei, si zona nordica, unde s-au format regatele crestine, iar din dialecte romanice s-au dezvoltat aparte de castiliana si alte limbi romanice moderne: limba catalana, aragoneza, astur-leoneza si galiciano-portugheza

Castiliana primitiva a derivat din latina în comitatul medieval al Castiliei si se afla sub influenta limbilor basca si vizigota. Cele mai vechi texte în spaniola sunt Glosas Emilianenses (Glosele Emiliane), ce s-au pastrat în Manastirea Yuso aflata în San Millán de la Cogolla, La Rioja, Spania. Aceasta localitate era considerata ca fiind un centru cultural medieval.

Spaniola s-a extins la sudul peninsulei datorita Reconquistei si uniunilor regatelor crestine (uniunea Castiliei si Leónului, Castiliei si Aragonului si apoi formarea statului spaniol). În secolul XV, în timpul procesului de unificare a Spaniei, Antonio de Nebrija a publicat Grammatica. Acesta este primul tratat al gramaticii limbii spanille si în genere al unei limbi vulgare europene. Colonizarea si cucerirea Americii a permis expansiunea limbii spre cea mai mare parte a continentului american.

În prezent limba spaniola este una dintre cele mai vorbite si populare limbi ale lumii si cea mai folosita limba romanica. Este utilizata în Organizatia Natiunilor Unite, Uniunea Europeana si, ca limba oficiala, în Uniunea Latina. Numarul vorbitorilor creste repede dat fiind faptul ca sta pe locul doi ca cea mai studiata limba din lume, precedata doar de limba engleza.

Distributie geografica

Spaniola este una dintre limbi oficiale ale Uniunii Europene, Organizatiei Statelor Ibero-Americane, Organizatiei Statelor Americane, Organizatiei Natiunilor Unite, Mercosur-ului si Comunitatii Andine a Natiunilor.

Europa
Pentru detalii, vezi: limba spaniola în Europa.

Spaniola este declarata drept limba oficiala în Spania, tara de la care si-a mostenit numele si unde s-a dezvoltat. Ramâne în uz si în Gibraltar, dar acolo doar limba engleza este folosita oficial. Spaniola este la fel vorbita (neoficial) în Andorra, unde doar limba catalana se bucura de statutul de limba statala. Este si una dintre 23 de limbi oficiale ale Uniunii Europene. Exista comunitati vorbitoare de spaniola si în alte state europene: Elvetia, unde castiliana este cea mai vorbita limba minoritara, Regatul Unit, Franta si Germania.

America
Pentru detalii, vezi: limba spaniola în America.
Ciudad de México – orasul cu cei mai multi vorbitori de limba spaniola

Majoritatea vorbitorilor limbii spaniole locuiesc în America Latina. Dintre tarile cu cel mai ridicat numar al hispanofonilor, doar Spania nu se afla în America. Tarile cu cea mai mare populatie hispanofona sunt Mexic si Columbia, ambele amplasate pe acest continent. La nivel national, spaniola este oficiala în Argentina, Bolivia, Chile, Columbia, Costa Rica, Cuba, Ecuador, El Salvador, Guatemala, Honduras, Mexic, Nicaragua, Panama, Paraguay, Peru, Republica Dominicana, Uruguay si Venezuela. De asemenea, este oficiala în regiunea dependenta fata de Statele Unite, Puerto Rico, alaturi de limba engleza.

Spaniola nu este recunoscuta oficiala în fosta colonie britanica, Belize, dar, conform recensamântului din 2000, 52,1% dintre locuitori cunosc si vorbesc spaniola la un nivel avansat. Limba este pastrata datorita urmasilor colonizatorilor spanioli, care au ramas în regiune din secolul XVII. Totusi, engleza este cea care se bucura de statutul de limba oficiala unica a tarii.

Spaniola a devenit din ce în ce mai importanta în Brazilia datorita proximitatii si schimbului comercial între acest stat si vecinii sai hispanofoni, mai ales datorita intrarii în componenta gruparii politice Mercosur/Mercosul. În 2005 Congresul National al Braziliei aproba un act, acceptat apoi si de catre Presedinte, care a facut limba spaniola disciplina scolara în licee De asemenea, de-a lungul frontierei între Brazilia si Uruguay, este vorbita limba creola, numita aici „portuñol”.

În Haiti limba franceza este una dintre doua limbi oficiale, cu toate ca o vorbesc doar 10% din populatie. Majoritatea haitienilor vorbesc creola, care de asemenea este oficiala. Creola este bazata pe franceza si unele limbi africane, dar a fost profund influentata si de spaniola. Desi spaniola în sine nu este oficiala, ea este vorbita de catre cea mai mare parte a populatiei, în special cea care locuieste lânga frontiera cu Republica Dominicana.
Distributia limbii spaniole în Statele Unite. Nuantele de albastru mai închis indica regiuni cu populatii hispanofone mai numeroase.

Trinidad si Tobago au fost colonizate pentru prima data de catre spanioli în 1498. Desi mai târziu ambele insule au ajuns sub dominatia engleza, populatia locala a pastrat limba primilor colonizatori. Fiindca Trinidad se afla în apropierea coastelor nordice ale Americii de Sud, ramâne influentat de vecinii sai hispanofoni. Recensamântul recent a dovedit ca mai mult de 1 500 locuitori vorbesc spaniola.

În Statele Unite ale Americii, conform recensamântului din 2006, 44,3 de milioane de locuitori sunt de origine spaniola sau hispanica. 34 de milioane sau 12,2% a populatiei cu vârsta mai mare de cinci ani folosesc spaniola în uzul familial. Spaniola a avut o istorie lunga în Statele Unite, pentru ca multe state din sud-vestul tarii (de exemplu Texas sau California) erau partial colonii spaniole, iar acum este în curs de revitalizare datorita migratiei umane din America Latina. Este cea mai studiata limba straina în scolile Statelor Unite. Desi Statele Unite ale Americii nu au desemnat nicio limba drept oficiala, spaniola este recunoscuta formal la nivel statal în New Mexico, unde este vorbita de catre 30% de locuitori, si ramâne limba principala în Puerto Rico. În speta, SUA ocupa pozitia a cincea pe lista tarilor cu cea mai numeroasa populatie hispanofona din lume.

Filipine
Pentru detalii, vezi: limba spaniola în Filipine.

Desi spaniola a fost limba oficiala a Filipinelor, nu era niciodata vorbita de catre majoritatea populatiei. Importanta sa s-a diminuat la începutul secolului XX dupa ocuparea insulelor de catre Statele Unite. Introducerea limbii engleze în sistemul filipinez de guvernare a dus la utilizarea mai redusa a limbii spaniole si, în consecinta, pierderea statutului de limba oficiala în 1987. Presedintele Filipinelor, Gloria Macapagal Arroyo, anunta în 2007 ca spaniola va deveni înca o data un obiect de studiu obligatoriu. Acesta nu înseamna însa ca spaniola va redeveni limba oficiala a insulelor. Ramâne însa o limba auxiliara. Conform recensamântului din 1990, în Filipine traiau 2 658 vorbitori nativi ai limbii castiliene. Date legate de populatia hispanofona actualmente sunt indisponsibile pentru ca nu aparut în recensamântele din 1995 si 2000.

Conform recensamântului din 2000, 600 000 de locuitori ai Filipinelor vorbesc limba chavacano, o varietate a creolei spaniole. De asemenea, multe limbi native ale insulelor contin împrumuturi din spaniola datorita influentei europene si mexicane în perioada colonizarii.

Alte parti ale lumii

În Africa spaniola este o limba oficiala a comunitatii autonome Insulele Canare si a oraselor autonome Ceuta si Melilla. Este oficiala si în Sahara Occidentala (împreuna cu limba araba), recunoscuta de catre ONU, si în Guineea Ecuatoriala (împreuna cu limba franceza si portugheza).

În Oceania, spaniola este vorbita pe Insula Pastelui, o posesiune teritoriala a Chile.

Sistem de scriere

Spaniola foloseste alfabetul latin îmbogatit cu litera ñ (eñe, care reprezinta fonemul /?/) si digrafele: ch (reprezenteaza fonemul t??) si ll (reprezinta fonemul /?/). Totusi, digraful rr, care reprezinta fonemul /r/, nu este considerat parte a alfabetului. Astfel, alfabetul traditional spaniol contine 28 semne (30 cu k si w, care apar doar în cuvintele împrumutate):

A B C Ch D E F G H I J (K) L Ll M N Ñ O P Q R S T U V (W) X Y Z

În timpul celui de-al 9-lea Congres al Asociatiei Academiilor Limbii Spaniole în 1994, se acorda adaptarea unui alfabet latin universal, în care ch si ll nu sunt litere independente. Totusi, aceasta reforma afecteaza doar procesul de ordonare alfabetica a cuvintelor, nu compozitia alfabetului. Astfel, digrafele ch si ll înca fac parte din acesta.[35]

Spaniola foloseste accentul ascutit pentru a marca un loc de punere a accentului când el nu este de acord cu reguli. Fiecare semn care apartine vocalei (a, e, i, o, u) poate sa prinda acest diacritic (rezultând în á, é, í, ó, ú). De asemenea, diereza ramâne în uz în trigrafele güe si güi pentru a indica u sonor (altfel, u în trigrafe gue si gui este mut).

Gramatica

Fiindca atât spaniola, cât si româna, sunt limbi romanice derivate din limba latina, ele împartasesc multe caracteristici gramaticale, dar din cauza dezvoltarii diferite uzul formelor mostenite variaza.

Spaniola este o limba relativ flexionara, având conjugarea foarte complicata, în schimb lipseste aproape în întregime flexiunea celorlalte parti de vorbire. Se folosesc multe prepozitii si se pune adjectivul dupa substantiv. Spre deosebire de româna, în spaniola atât articolele hotarâte cât si cele nehotarâte sunt proclitice. Tipologia sintaxei este de obicei SVO, dar schimbarile sunt comune. Astfel ca majoritatea limbilor romanice, în spaniola se poate pierde pronumele personal, când nu este necesar din punct de vedere al contextului.

Verbe

Flexiunea verbelor în spaniola este una dintre cele mai complexe arii ale gramaticii spaniole, dar are mult în comun cu alte limbi romanice. Sistemul verbal este împartit în 14 timpuri. Sapte dintre ele au constructie simpla (sunt create cu desinente gramatice), iar celelalte — compusa (fiind formate cu verbul auxiliar haber si conjugate la participiu trecut).

Substantive

Spaniola are substantive care descriu obiecte concrete, grupuri si clase de obiecte, calitati, sentimente etc. La fel ca în româna, fiecare dintre ele poate sa fie numarabil si nenumarabil si este sau masculin sau feminin. Se considera ca genul neutru a disparut din toate limbi romanice în afara de româna, dar spaniola are o varianta a articolului hotarât neutru, lo, care indica subiecte abstracte (de exemplu lo bueno — binele). Substantivele numarabile au forma separata pentru plural, indicata utilizând sufixul -s.

Adjective si adverbe

În general, în spaniola se folosesc adjectivele si adverbele în acelasi mod ca în româna si aproape fiecare alta limba indo-europeana. Adverbele simple au, totusi, forma separata de adjective, creata prin adaugarea sufixului -mente la adjectivul feminin (de exemplu afortunada — norocosa ? afortunadamente — în mod norocos). Aceasta paradigma este comuna limbilor romanice occidentale si poate de asemenea fi gasita în româna, în cazul adverbelor precum actualmente.

Determinante

În spaniola se folosesc articolele hotarâte si nehotarâte, pronumele demonstrative, pronumele posesive, pronumele interogative, numerale cardinale, numerale ordinale si numerale nehotarâte ca cuvintele determinante la fel ca în româna. Majoritatea lor nu formeaza un subiect de declinare, dar exista exceptii care urmeaza modelul declinarii al adjectivelor, precum numeralul un.

Spania

———————————————–
Surse:

Wikipedia

Dictionar Roman Spaniol

Dictionar Spaniol Roman

Scienceline.ro

Welcome

Sper sa gasiti informatii cat mai utile pe acest blog ;)